Sinceritatea, lumina de la capatul tunelului.
Intelepciunea porneste de pe bancile scolilor, din cercurile de prieteni, din educatia parintilor sau cum spune romanul nostru din cei sapte ani de acasa. Omul intelept este ca un pom rasadit langa un izvor de apa scrie Imparatul David in Cartea Psalmilor si care la randul sau va da roade si toate cate va face vor spori.
Ne confruntam adesea pe strada si nu numai cu un vocabular « de cartier » care nu aduce cinste celor care il folosesc. De multe ori si online se folosesc cuvinte mult prea dure pentru o societate foarte influentabila si fragila in acelasi timp dupa perioada comunista.
Oare traim in secolul in care omul este sincer cu semanul sau? De multe ori am certitudinea ca nu este asa si ca traim in secolul minciunii, al inselaciunii , al coruperii, al hotiei si ca sa inchei cat de cat frumos fraza al nepasarii si al egoismului .
Prietenii nu mai sunt chiar asa de sinceri ca si cei avuti in copilarie cand totul era impartit frateste si nu-si doresc o tovarasie doar asa de ochi frumosi sau de dragul vremurilor trecute. Parca toate isi au preturile lor, daca nu neaparat in bani, atunci in castigul avut din urma influentelor.
In una din zilele acestea am vazut o tema de clasa a doua care m-a facut ca calatoresc in timp si sa-mi amintesc de simplitatea lucrurilor dar si de puternica lor esenta. Intrebarea din aceea tema suna cam asa : Scrieti cum trebuie sa fie un prieten adevarat si de ce acesta nu ar trebui sa minta ? De ce ?
M-au impresionat profund cuvintele din propozitie dar si simplitatea si puterea cuvantului transmis copilului. Cand ma gandesc ca si eu acum doua decenii si ceva eram ca si acest scolar facandu-mi tema si gandundu-ma la prieteni adevarati si la minciuna, ma incearca o emotie profunda. Ceva simplu si frumos, un soi de curatenie spirituala ce-mi transmite o stare de nevinovatie si de inocenta umana. Oare este posibil ca noi cei mari sa invatam chiar si acum de la cei mai mici dintre noi, ce inseamna sa fi sincer !?
De ce traiectoria vietii incepe intr-un mod simplu, corect si sincer iar dupa trebuie sa devieze si sa treaca si pe alte directii. De ce oare?
Daca ar fi sa stau si sa filozofez pe aceasta tema nu mi-ar ajunge doar doua ore pe care mi le-am propus in seara aceasta sa le petrec scriind ceva, ci ar trebui sa-mi programez saptamani intregi sau chiar luni de zile ca sa ajung sa pot dezvolta subiectul si sa cer si parerea altora.
In fond si la urma urmei mi-am zis mie insemi, totul incepe foarte frumos dar finalul nu se stie daca mai este la fel de frumos. Asta este viata cu bune si cu rele.
Daca totul ar fi asa de simplu precum copilaria sau ca plimbarea de seara a catelului ar fi genial.
Un plan facut in timpul liber s-ar putea sa fie perfect. Pentru asta nu inceta sa speri, deoarece de acolo vine taria caracterului si esenta vietii din speranta si din incercari. Asa cum spuneam atunci cand crezi ca totul e pierdut apare speranta care da acel imbold de a merge mai departe .
De multe ori atunci cand vrei sa faci ceva trebuie sa iti calci pe mandrie si sa-ti uiti acasa demnitatea. O mentalitate formata dupa acest tipar poate aduce mult respect si o cariera stralucita.
Dar pentru ca exista si un dar….ei bine, atunci cand apar contradictiile, lucrurile nu mai stau la fel de roz iar cand sunt si fapte concrete, totul este intors pe dos.
Mai sus am am amintit despre tema copilului de clasa a doua si cand i-am citit tema am sugerat baiatului sa scrie si proverbul romanesc « minciuna are picioare scurte »
Uneori avem de invatat o lectie importanta din viata indirect de la cei mai mici decat noi iar lucrurile simple au un mare efect si pot aduce rezolvarea problemelor.
Comentarii