Astazi, cand ne cerem din nou drepturile in strada, ma intreb inca o data ce inseamna democratia.

      Oare era mai bine pe timpul lui Ceausescu ?  Imi amintesc cu drag de perioada copilariei si de toate lucrurile pe care le faceam, desi imi amintesc foarte vag, stiu ca era o mai buna organizare in toate sistemele functionale din domeniul public. 

      La scoala eram foarte disciplinati, trebuia sa purtam uniforme frumos intretinute,  parul  purtat legat sau impletit daca erai fetita, iar daca erai baiat trebuia sa ai o tunsoare decenta.  Binenteles de la tinuta impecabila nu trebuia sa lipseasca batista de buzunar, disponibila in cazul in care unghiile urmau a fi inspectate.

   Copiii erau  educati si nu se vorbea doar in momentul in care erai intrebat de ceva. Orice neregula la vestimentatia scolara era privita ca o lipsa de respect si de aceea se avea  mare grija de haine.

    Am avut norocul ca pana in clasa a VII-a, atunci cand a cazut si Ceausescu, sa am niste colegi exemplari, clasa noastra era cea mai frumoasa si cea mai ingrijita.

    Eram mai multe fete decat baieti dar nu din cauza asta am fost o clasa exemplara,  am fost  asa deoarece eram  educati sa fim asa.  Eram mandrii de ceea ce eram in acel moment si de rezultatele obtinute la scoala si nu de situatia financiara sau de statutul parintilor. Binenteles,  si serviciul parintilor era foarte importand deoarece acesta arata statutul in societate al familiei, dar daca copilul invata bine,  avea sanse ca in viitor sa depaseasca statutul parintilor.

Cand se termina scoala si  paraseai banca scolara, erai repartizat spre un loc de munca din domeniul in care ai studiat, stiu asta, deoarece imi amintesc cum matusa mea terminase liceul si urma sa inceapa serviciul. Imi amintesc cum din primul salariu si-a cumparat o bicicleta pentru ca sa nu se mai deplaseze la serviciu cu mijloacele de transport in comun.

    In ziua de astazi nu se mai procedeaza  la nici o metoda de de disciplinare a elevului si aici vorbesc de acele reguli stricte ce trebuiau respectate,  in prezent nu mai este posibila o astfel de militarizare a copilului, dar totusi,  trebuiesc create niste principii solide in scoli, nu este  tocmai in regula sa se poarte la scoala hainele normale de zi sau chiar haine cumparate de la cele mai prestigioase firme din lume.   Copiii intre ei se simt  discreditati prin faptul ca colegul sau colega de clasa  vine la scoala purtand mereu alte haine.  Copiii sau tinerii care au parinti cu o situatie financiara buna, nu vor simti dar nu acelasi lucru se poate spune si de ceilalti copii sau tineri care nu-si pot permite aceleasi luxuri pe care colegii lor le au.

 Traim intr-o tara democrata dar trebuie sa tinem cont si de anumite principii cu rol disciplinar, care ar trebui sa fie obligatorii in sistemele de invatamant.

   Am observat ca in unele scoli  se practica imbracarea uniformei scolare, o uniforma improvizata, si asta e un lucru bun, dar pana va fi obligatorie in toate unitatile de invatamant mai este cale lunga.

    Asa cum spuneam mai sus cand eram in clasa a VII-a a cazut regimul comunist si s-a instalat democratia.  Romanul a devenit liber si putea face tot ceea ce doreste. Toata lumea vorbea de democratie.  Democratie in jos, democratie in sus dar de fapt nimeni nu prea stia multe despre aceasta.

     Asa ca imediat mi-am dat seama ce inseamna democratia, insemna ne-purtarea uniformei scolare, insemna de la 2 pana la 4 sau 5 cercei in ureche, insemna  un vocabular indraznet sau chiar vulgar, insemna plete latoase la baietii, si exemplele ar putea continua dar mai bine vi le las sa le imaginati.

  

    Sunt un copil crescut in spirit comunist, imi duc aminte si acum cantecele de lauda adresate lui N. Ceausescu dar sunt o tanata care m-am dezvoltat in perioada democatiei .  Acea perioada pe care oamenii o mai numesc si de haos. Nu am purtat uniforma scolara in liceu si nu i-am simtit lipsa dar era mai bine daca aceasta ramanea obligatorie. Tin minte ca parintii sau interesat de aceasta situatie iar cand au inteles ca uniformele nu mai sunt disponibile in magazine si ca ramane la aprecierea noastra si a parintilor daca alegem o tinuta la scoala, situatia a fost abandonata.

     Ma bucur ca am invatat pe timpul lui Ceausescu sa fiu ordonata, orice lucru care nu este pus la locul lui imi da o senzatie de dezordine, ma simt bine atunci cand in casa este ordine si curat si asta se reflecta si in starea mea de spirit.  

    Astazi, cand suntem din nou in litigii cu guvernul ma intreb din nou oare ce inseamna democratia, dar mai cu seama, ma intreb ce ineamna democratia si egalitatea in sanse si tratamente.  De ce oare am ajuns intr-o  perioada asa de innegurata,  incat oamenii sa iasa din nou in strada ca sa isi doreasca libertate, sa isi doreasca din nou rasturnarea guvernului.  De ce oare s-a ajuns la aceasta situatie, raspunsuri nu se dau la aceasta intrebare dar se vede foarte clar suferinta oamenilor.  Oamenii au iesit in strada din cauza neajunsurilor si din lipsa banilor pentru o viata decenta.

    Daca ar fi iesit in strada pentru cauze precum legalizarea drogurilor sau a prostitutiei meritau batuti dar au iesit deoarece vor sa-si recastige drepturile.  Dreptul la libertate, dreptul la viata si la un trai mai bun.