Evreii şi Ziua Holocaustului

Harta Ghetourilor din Europa

      Ziua Holocaustului a fost marcată pentru prima oară în România, printr-o hotărâre de guvern, la propunerea Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului, fiind condusă de laureatul premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel.

      Comemorarea acestei zile deosebit de triste pentru evrei este celebrată în fiecare an în data de 9 octombrie, data la care, în 1941 a început deportarea acestora. Evreii au fost adunaţi de autorităţi şi internaţi în ghetouri.

        Conform site-ului, Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, cele 12 ghetouri din Transilvania sunt: Cluj, Dej, Şimileu Silvaniei, Satu Mare, Baia Mare, Bistriţa, Oradea, Ţara Secuilor, Târgu Mureş, Reghin, Sfântu Gheorghe, Sighetu Marmaţiei. De asemenea, există şi o hartă cu indicarea ghetourilor din toată Europa.

      “Cei aproximativ 6.000 de evrei din Bistriţa şi din comunităţile judeţului Bistriţa-Năsăud au fost concentraţi la ferma Stamboli, aflată la 2-3 mile de oraş. Aproape 2.500 de locuitori ai ghetoului proveneau chiar din Bistriţa. Ceilalţi au fost aduşi din comunităţile din districtele Bistriţa de Jos şi Bistriţa de Sus, Năsăud şi Rodna.33
Ghetoizarea evreilor din oraş s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei, Miklós Debreczeni. În alte comunităţi ale judeţului, operaţiunea a fost condusă de László Smolenszki, adjunctul de prefect, şi locotenent-colonelul de jandarmi Ernö Pasztai. Toţi patru participaseră, împreună cu László Endre, la conferinţa din 28 aprilie de la Târgu Mureş.Ghetoul, constând dintr-un număr de barăci şi adăposturi pentru porci, era inadecvat din toate punctele de vedere. Resursele de apă şi hrană au fost, în mare parte, foarte sărace, din cauza comportamentului inacceptabil al lui Heinrich Smolka, cel însărcinat cu asigurarea lor. Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat Gusztáv Órendi, un agent al Gestapo din Bistriţa. Autorităţile poliţieneşti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimişi la Bistriţa de colonelul Paksy-Kiss. După 10 mai 1944, prefect al judeţului a fost Kálmán Borbély. Deportarea celor 5.981 de evrei din Bistriţa a avut loc la 2 şi 6 iunie 1944"

PROCESUL GHETOURILOR DIN NORDUL TRANSILVANIEI

Volumul II - MĂRTURII

Volum alcătuit de OLIVER LUSTIG

Editura A E R V H

Bucureşti 2007

Ghetoul SFANTU GHEORGHE

INFORMARE

privind ghetoul din Sf Gheorghe

Tribunalul Poporului Cluj, Dosar nr. 89/194

[......................................................................................................................................]

       "La 28 aprilie 1944, la Sf. Gheorghe [Endre László a] discutat cu conducerile autorităţilor detaliile predării pe mâna călăilor, a evreilor din judeţul Trei Scaune. (vezi numărul din 30 aprilie al ziarului SzékelyNép).

Ei au elaborat împreună proiectul infernal pe care l-au executat cu metode banditeşti: în seara zilei de2 mai au trimis citaţii tuturor localnicilor evrei somându-i să se prezinte a doua zi la ora 6 dimineaţa, împreună cu toată familia, cu sugari, bătrâni, bolnavi, având asupra lor documentele certificând cetăţenia ungară. Când toţi evreii din oraş erau strânşi în curtea poliţiei, li s-a comunicat nefericiţilor că nu se vor mai putea întoarce niciodată în căminele lor. S-a permis unui singur membru al fiecărei familii să se întoarcă în locuinţă sub escortă, pentru ca, sub ameninţarea cu moartea, să fie obligaţi să predea toate obiectele de valoare, bani,bijuterii etc., permiţându-li-se să împacheteze cele mai necesare alimente şi îmbrăcăminte pentru familie.

Evreii din împrejurimi, conform indicaţiilor organelor de conducere, au fost treziţi noaptea de către jandarmii cu pene de cocoş la pălărie şi escortaţi cu baioneta la reşedinţa de judeţ."

DEPOZIŢIA

martorului Schneider Salamon

funcţionar; etatea: 39 ani; domiciliul: Sfântu Gheorghe.

10 Septembrie 1945 

[…………………………………………………………………………………………………..]

       "Am trăit la Sfântul Gheorghe după ce am fost demobilizat din toamna anului 1943. La venirea guvernului Sztójay, în primele zile ale lunii Aprilie aproape toţi bărbaţii evrei au fost arestaţi. Arestarea s-a făcut de către poliţia oraşului Sfântu Gheorghe în aşa fel că, am fost chemaţi sub pretextul că trebuie să dăm unele lămuriri. În momentul când am fost acolo, ni s-a declarat că, suntem reţinuţi. Câţiva inşi, între care şi subsemnatul, am fost puşi în libertate iar ceilalţi {au fost}trimişi imediat în lagăr de internare. Cu excepţia unui evadat, nici unul nu s-a mai întors.

La 2 Mai 1944 seara, s-au înmânat, către toţi locuitorii evrei, citatii prin care a doua zi dimineaţa la ora 6 toată lumea să se prezinte cu toţi membrii de familie şi cu actele doveditoare ale cetăţeniei maghiare. Au folosit acest mijloc de inducere în eroare [pentru nn] ca nu cumva, cineva folosindu-se de apropierea frontierei să poată scăpa. În acelaşi timp au luat [măsuri nn] de siguranţă pentru întărirea gărzilor. Deja, în aceste măsuri luate, se constată un exces de zel în executarea ordinelor.

Unul dintre ofiţerii de poliţie, chiar a făcut declaraţii liniştitoare spunând că, nimic deosebit nu se va întâmpla.

După ce operaţiunea de internare s-a făcut, atunci au declarat că nimeni nu mai poate să se reîntoarcă la vetrele lor şi numai câte un membru de familie însoţit de un agent de poliţie poate să se ducă înapoi la locuinţă pentru un timp scurt, spre a aduna obiectele cele mai necesare, dar mai ales pentru a ridica toţi banii şi valorile aflate în locuinţă. Zelul autoritătilor în executarea cât se poate de strictă a ordinelor a mers până acolo încât au mobilizat şi vreo 100 de leveni pentru a păzi şi mai bine lagărul nostru. După ce am fost ţinuţi două zile la poliţie, am fost transportaţi {într-o clădire}neterminată, înghesuind 700 de persoane în pod şi peun etaj. Din declaraţiile unora dintre cei executaţi s-a văzut că, ei {încă de pe}atunci au ştiut care este soarta noastră. Aici am trăit sub supravegherea unui sublocotenent şi a unui plutonier din trupele SS germane şi aunui plutonier de jandarmi ungur. A mai fost şi un locotenent de jandarmi maghiar. Soldaţii şi ofiţerii dintrupele SS precum şi plutonierul de jandarmi ungur, au ordonat în cursul anchetelor {pentru găsirea de}valori,examinări interne vaginale la femei, făcute de moaşe. În general, au exercitat un tratament înjositor, cumaltratări şi injurii grave. Plutonierul de jandarmi le-a pus pe femeile noastre să transporte pietre grele fărănici un sens, numai ca să fie chinuite. În timpul executării muncii, mereu au fost maltratate. Peste douăsăptămâni, toţi am fost transportaţi în Reghinul Săsesc. Transportul s-a făcut în vagoane, înghesuiţi câte 60-70. Toţi bolnavii, şi cei din spital, au fost ridicaţi şi duşi în Reghinul Săsesc.

Aici, am fost conduşi sub pază severă, în curtea unei fabrici de cărămizi, stând două săptămâni sub cerul liber, în ploaie şi vânt de primăvară şi, de aici [am fost] transportaţi, de asemenea înghesuiţi 70 persoaneîntr-un vagon, în lagărul de exterminare de la Auschwitz.

În timpul celor 2 săptămâni, toată lumea a fost supusă unei anchete speciale pentru a declara valorile presupus ascunse. Aceste anchete erau inchiziţii infernale, prin bătăi cu bâte de cauciuc la tălpi, la mâini, la Ghetoul Sfantu Gheorghe"

       "În vârful degetelor; au împuns ace în vârful degetelor de la picioare; în organele genitale ale femeilor – care au fost bătute - au băgat beţe de cauciuc. Aceste fapte de cruzime au fost executate de persoane îmbrăcate în haine civile care, după informaţiile de atunci, erau subofiţeri de jandarmi.

Consider vinovat pentru aceste fapte barbare săvârşite de autorităţile locale, în primul rând pe dr.Szentivanyi Gábor prefectul judeţului, pe dr. Barabas Andrei sub prefect, pe dr. Viranyi Andrei primar, pe dr.Vincze şeful poliţiei şi pe dr. Sztrokai Tiberiu fost ofiţer de poliţie."

[…………………………………………………………………………………………………..]
Altceva nu mai am de spus.
După citire, stăruie şi semnează

Acuzator public

Martor

Indescifrabil

Schneider Salamon