Tradiţii strămoşeşti din comuna Parva

      Numele de PARVA provine din expresia cezaro-craiasca "SALVAE PARVA NEPOS ROMULI !" rostite de Iosif al II-lea cu prilejul vizitei sale pe Valea Somesului, in anul 1773.
Vechea denumire de LUNCA VINULUI era improprie pentru aceasta localitate si deriva din apelativele "lunca" (in slava "loka") si "vin" cu sensul de "borviz" sau "borcut" (asa cum localnicii numesc izvorul de apa minerala din localitate), care este de origine magheara, dar avand acelasi sens. Desi aceasta asezare este mult mai veche, confirmarea oficiala s-a facut in anul 1773, dupa cum rezulta din memoriul (Majestets-Gesuch) inaintat de fostii graniceri nasaudeni imparatului austriac in 5 octombrie 1862.

       Asezata la poalele muntelui Barla care se inalta pana la 1628 m si face parte din masivul muntos al Rodnei, are limitele teritoriale intre hotarele localitatilor Rebrisoara-Gersa 2, Rebra, Feldru, si Sangeorz-Bai. Drumul care strabate aceasta localitate face legatura cu Telciu.

 Este situata in dealurile Nasaudului in inima muntilor Rodnei.  

      Cea mai raspandita manifestare din viata comunitatii care a rezistat tuturor tentatiilor vremii este SEZATOAREA. Ea face parte dintre numeroasele datini cu functii complexe si are o existenta multiseculara. 

      Este o adunare restransa, in serile lungi de toamna si iarna, la care participa, in functie de natura sa, fete, femei, barbati si feciori, acestia din urma umbland in grup, de cele mai multe ori, de la o sezatoare la alta, avand roluri precise in cadrul obiceiului.Fetele si femeile lucreaza fiecare pentru sine, iar participantii in totalitatea lor, discuta diverse fapte din viata satului, interpreteaza aproape intregul repertoriu folcloric, organizeaza jocuri dramatice de societate, dintre care unele se intalnesc si pe la priveghi.

  

     Sezatoarea incepe dupa terminarea lucrului pe camp, neavand decat rar data fixa, si se tine cu unele exceptii pana la inceputul muncilor de primavara. Ea are loc in fiecare seara, in afara serilor de Sambata, Duminica si cele care preceda sarbatorile de tot felul.  Localitatea fiind rasfirata se organizeaza mai multe sezatori, pentru ca participantii sa nu aiba de parcurs distante prea mari. Existau sezatori pe Valea Vinului, Bradatel, Damburi si in centrul satului.

      Gazda de sezatoare trebuia aleasa din timp pentru a preintampina anumite greutati care ar determina participantii sa nu se sfiasca de la anumite aspecte care tin de aceasta traditie. Camera trebuia sa fie incapatoare, iar gazda sa nu fie om „dungas”. Pentru acest favor gazda era rasplatita de participante prin munca si prin anumite bunuri materiale ca lemne de foc, petrol, (mai nou platesc curentul electric), faina etc.

     Varsta la care sunt admisi la sezatoare difera de la un sat la altul. In Parva participa cei care au terminat armata, cei de 18 ani, de la 14-15 ani si in ultima vreme, chiar de la 10-12 ani, dar aceste ultime varste sunt exagerate pentru ca repertoriul sezatorii, jocul si practicele au rostul de a batjocori si alunga pe cei care sunt prea tineri pentru a lua parte la obicei.In primul rand sezatoarea este un prilej de comportare si de munca, de manifestare a priceperii si harniciei fetelor. In cadrul sezatorii, tinerii au prilejul sa se cunoasca si sa stabileasca relatii premergatoare casatoriilor.

       In sezatoare se organizeaza numeroase jocuri dramatice si de societate ale caror functii dominante erau crearea bunei dispozitii, cultivarea unei comportari corespunzatoare in grup si initierea tineretului in participarea lui la maifestari cu caracter de petrecere. Specific pentru Parva si alte localitati din imprejurimi ar fi: FANTANA, PURICELE, VERIGUTA etc 

Viaţa satului şi momente importante.

     Nunta, ca rit de trecere de la o stare civila la alta, marcheaza prin diferitele sale elemente factorii esentiali ai schimbarilor care se produc in existenta omului. Intregul ceremonial de despartire a tinerilor de grupul de fete si de feciori si pana la integrarea lor in randul oamenilor casatoriti, are menirea sa sublinieze insemnatatea evenimentului, accentul cazand asupra noilor raspunderi si indatoriri ce revin atat barbatului, cat mai cu seama tinerei femei. Alaturi de ceremonial, o serie de factori exteriori contribuie la ilustrarea acestui mod de a gandi al colectivitatii, costumului si mai ales podoabelor de cap revenindu-le un rol important.

    Dintre elementele de spectaculozitate ce insotesc ceremonia nuntii, steagul cunoaste in Transilvania aspecte de mare frumusete, dand o stralucire deosebita evenimentului.
Steagul se confectioneaza in seara zilei premergatoare nuntii, de obicei la casa mirelui. In comuna Parva, mirele se intelege cu cel mult patru feciori care sa-i fie „stegari”. Ei sunt cei mai buni prieteni ai sai, sau rude apropiate, care se pricep sa confectioneze steagul. Acest act se desfasoara dupa un anumit ceremonial si presupune asigurarea din timp a unor materiale de care este nevoie.
Stegarii se afla in fruntea alaiului, scuturand steagul in ritmul muzicii. La Parva sunt nelipsiti si astazi in fruntea alaiului de nunta, vestitii „calareti” cu caii lor impodobiti cu cele mai frumoase tesaturi si inflorituri. Ei galopeaza in fata casei mirelui, alearga de-a lungul satului, amintind de frumoasa nunta a „Zamfirei” din poezia lui Cosbuc.

    Printr-o uimitoare capacitate de a-si plasmui simtamintele cele mai profunde, locuitorii acestor meleaguri si-au fixat istoria in licarul zicalelor si al strigaturilor, in geamatul surd al blestemului, al bocetelor si al descantecului, in leganarea doinei de dor si instrainare, incolinda mioritica, ori in epistola versificata, scrisa uneori soldateste, pe genunchi in transeele din Europa, pe unde-i risipea cu forta „stapanii luati din drum”.

    Hora satului, sau „jocul” din Duminicile si sarbatorile de peste an, care au constituit intotdeauna un mijloc de petrecere colectiva, mai persista inca intr-o forma oarecare. Locul ei este luat de discoteci, chermeze, baluri care nu mai au valoarea reala a activitatilor de altadata.
Dugheana de langa pod, construita anume pentru hora, a disparut de multa vreme, dar in semn de pretuire a reconstituit-o in miniatura, primarul comunei, domnul Gheorghe Stelian, in curtea actualei primarii.
Este demn de amintit ca in anii de dupa revolutie, cantecul popular din Parva este valorificat prin vocea a doi interpreti de seama, sotii Login si Paraschiva Calus. Tinerii trebuie sa faca apel la ceea ce exista in lada de zestre a bunicii, sa aprecieze si sa dea glas acestor valori care sunt greu de recuperat.