Obezitatea bine temperată.

foto
http://www.universulterapiilor.ro/

Fiecare om isi rezolva problemele in felul lui. Unii apeleaza la alcool, altii la forta pumnului sau violenta cuvantului, altii mananca pana uita de problema… Ca si cand ingerarea unei cantitati de alcool ar compensa asumarea unor raspunderi, o vanataie pe obrazul celui din fata ar fi argumentul suprem adus intr-un conflict, infruptarea incoerenta si excesiva - raspunsul la provocarile cotidiene. Desigur, mai sunt o multime de variante, unele chiar optime si care se inscriu in sfera normalului, a rationalului. Dar de ce sa optam pentru simplitate, cand avem la indemana coplexitatea? De ce sa facem lucrurile asa cum trebuie, cand le putem complica!?

De ce sa traim fericiti si sanatosi pana la adanci batraneti, cand sta in puterea noastra sa ne punem de-a curmezisul unei existente si asa efemere…
Ati sesizat ca unii oameni gandesc asa? Ii vedem mai mereu pe la tv, vedete si /sau anonimi, rataciti in tranzitie; uneori pe strada, in scara blocului sau chiar in sanul familiei. Toti avem probleme. Numai ca, la unii, starea asta a devenit cronica. Au uitat pur si simplu sa iasa din problema, au pierdut drumul, nu-l mai gasesc, nu se mai regasesc. Au uitat frumusetea copilului interior, au uitat bucuria vietii, si-au abandonat visurile, au incetat sa mai creada in ei. In forta lor.
Cand va veti intalni cu ei, amintiti-le aceste lucruri. Desigur, cu tact, discretie si intelegere. Poate ce urmeaza va va inspira...

Intr-o zi, a venit la cabinetul meu o doamna care avea probleme cu greutatea. In jur de 40 de ani si peste 110 de kg la o inaltime de aproximativ 1,70 m. Manca orice, cand apuca, dupa spusele ei. De cand ati observant ca va ingrasati? am intrebat-o. Ei, inainte nu eram asa. Eram normala. Nu ca acum n-as fi. Dar eram mai slaba decat acum. Drept sa va spun, chiar nu imi dau seama cand am inceput sa ma ingras si de ce, ca doctorii nu au descoperit nimic. Ma apuca asa, o foame… A trecut ceva timp, mai multi ani. N-am dat importanta si… m-am trezit asa…

Am convenit cu dansa etapele terapiei si am stabilit pasii ce trebuia sa ii urmeze ca sa slabeasca 1-2 kg pe luna, asta in conditiile in care putea sa manance …orice.

Dupa doar doua saptamani m-a sunat si mi-a spus ca a slabit deja 2 kg! Dar ca ea vrea sa slabeasca mai mult!
I-am raspuns ca in urma terapiei va slabi intre 12 si 24 kg in decurs de un an de zile, mancand orice(asta in conditiile in care nu mai slabise nici macar 1 kg de ani buni!) si ca obiectivul pentru prima luna deja fusese indeplinit in primele doua saptamani.
Da, dar sunt nemultumita , simt ca pot slabi mai mult, a spus.
Este normal sa fiti nemultumita pentru succesul dumneavoastra?
Intrebarea a pus-o pe ganduri, iar insight-ul s-a produs: Stiti, si eu am observant, ma enervez si cand fac o treaba ca lumea; parca mereu simt ca mai trebuie ceva…
Da, sunt foarte multi oameni care au uitat sa se bucure de implinirile lor, au uitat sa se hraneasca din energia faptelor lor. Din fericire, nu este si cazul dvs. Acum, dvs stiti sa va apreciati victoriile si sa va bucurati de ele.

Stiti ceva? mi-a raspuns; 2 kg este perfect!

Daca si tu ai probleme cu greutatea, contacteaza-ma si vom stabli impreuna pasii victoriilor tale!

Pentru programari la cabinet - tel.0744.955.175.

 Articol preluat de pe http://www.universulterapiilor.ro/