Întoarcerea acasă, la amintirea copilăriei.

Este timpul amintirilor şi al nostalgiilor, odată cu apariţia primelor semne ale toamnei, sufletul nobil al omului devine mai visător şi mai nostalgic. Cu toate că multe persoane nu recunosc acest lucru, realitatea este însă evidentă. Cine nu este prins de amintiri atunci când îşi duce copilul pentru prima dată la şcoală şi probabil cu emoţii mai mari decât al micuţului din prima clasă primară. J  E timpul restabilirilor sentimentale şi amintirea anilor petrecuţi, e timpul în care dacă eşti certat cu vreun frate, soră sau chiar cu părinţii să încerci să stabileşti relaţiile, să ajungi la un acord convenabil pentru toată lumea. Este un  păcat foarte mare ca toate aceste  lucruri deosebit de frumoase care se petrec în natură, sentimentele plăcute din suflet, sau acele trepte pe care le păşiţi în viaţă să nu le împărtăşiţi cu cineva drag. Ar fi un  sentiment de un foarte mare egoism să uiţi de unde ai pornit doar pentru un simplu fapt că din diverse motive nu se poate ajunge la un consens cu cei mai importanţi oameni din viaţa ta, adică cu familia. Toamna este anotimpul bogaţiilor date de roadele pământului, dar şi timpul în care omul îşi face acel bilanţ al vieţii sau  hai să-i spun asa, omul incepe sa-şi numere bobocii din ogradă. Îmi amintesc cu foarte mult dor prima mea zi de scoală . Era o zi foarte frumoasă iar mie mi se parea că şi soarele îmi  zâmbeşte, însoţită de mama mea o femeie tânără şi foarte frumoasă plecam zâmbăreaţă spre scoala din sat.  Plină de emoţii şi îmbrăcată cu o unifoarmă proaspăt cumpărată  am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu copiii care urmau să-mi fie colegi de clasă, eram foarte mândră la careul din curtea şcolii, doar eram elevă în clasa I-a A. Copii mulţi, părinţi şi învăţători senini e ceea ce mi-au rămas în amintire. Şi cine nu-şi mai aduce aminte de acea  zi? Sunt născută în luna septembrie şi mereu am fost încântată de această lună plină cu bunătăţi. Mă fascinau armoniile culorilor care prevesteau stingerea naturii.  La fel ca şi în vechiul abecedar, cam comunist cei drept, imaginea toamnei o am ca pe o tânără bălaie cu coşul plin de fructe şi legume iar pe cap purta o coroniţă împletită cu flori de toamnă şi struguri J. Ce timpuri şi câtă nostalgie de acele timpuri! Câtă veselie aduce acest anotimp omului simplu de la tară, atunci când vede că pământul său a dat roade peste asteptările sale şi că Dumnezeu l-a binecuvântat, aşa cum o face de fiecare dată, an de an. Îmi amintesc mireasma merelor coapte pe care bunica le păstra în pod peste iarnă, la fel mirosul ierbii sau al fânului. Toate mi-au rămas în amintire ca o comoară bine păstrată.